| 1.
|
ÎNCĂIER'ARE, încăierări, s.f. Acţiunea de a ( se) încăiera si rezultatul ei; bătaie; încăierat, încăierătură. - V. încăiera. Sursă
: DEX'98
( 16416)
- valeriu |
| |
| 2.
|
ÎNCĂIER'ARE s. 1. v. bătaie. 2. harţă, hărţuială, hărţuire. (O ~ în joacă.) 3. înclestare. (~ lor la luptă.) 4. înfruntare, (înv. si reg.) război, (fig.) ciocnire. (~ între unităţi armate dusmane.)Sursă
: Sinonime
( 188952)
- siveco |
| |
| 3.
|
încăier'are s. f., g.-d. art. încăierării, pl. încăierări
Sursă
: DOR
(255184)
- siveco |
| |
| 4.
|
ÎNCĂIER//'ARE ~ări f. 1) v. A ÎNCĂIERA si A SE ÎNCĂIERA. 2) Bătaie îndârjită între două sau mai multe persoane. ~ între tabere dusmane. /v. a (se) încăiera
Sursă
: NODEX
(339819)
- siveco |
| |
|
|